Psihologia  este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt: sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente. Abordări ale psihologiei: Abordarea Cognitivă, Abordarea Umanistă, Abordarea Comportamentală, Abordarea Psihodinamică.

Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și menținerea sănătății mintale - scopul său principal - se obțin luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber.

Efcetul placebo

Efcetul placebo

Efectul placebo este o imbunatatire a starii de sanatate masurabila si observabila, ce nu este atribuita unui tratament invaziv sau medicament administrat pentru boala in cauza. 

Termenul este folosit pentru a caracteriza orice schimbare pozitiva resimta la nivel fizic sau mental, fara o interventie de specialitate. 
Placebo este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element de control în experimente. Efectul placebo este îmbunătățirea măsurabilă, observabilă sau care se resimte asupra sănătății, care nu se atribuie unui tratament real în desfășurare.

Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componentă a acesteia despre care nu a fost demonstrat că administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologică specifică, menită să imbunatatească starea de sănatate a pacientului în cazul afecțiunii tratate.

Placebo poate fi:

  • placebo inert, când se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru;
  • placebo activ, când se utilizează o pastila cu efecte farmacologice, dar care care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.

„Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
Cuvântul placebo reprezintă forma – la viitor – a verbului latin placeo/placere și poate fi tradus stricto sensu prin: voi plăcea, sau, mai liber, voi fi plăcut (agreabil).
Cuvântul Placebo are sensul de agreabil, plăcut – în sens de promisiune – și deci poate defini așteptarea unui bolnav – când i se dă un medicament – la acțiunea utilă, plăcută a acesteia 

Exista tipul de placebo inert, care se refera la o substanta farmacologica fara ingrediente active (cu un continut neutru). Placebo activ este pastila ce detine efecte farmacologice, insa care nu este considerata eficienta in cazul unei anumite actiuni.

 

Tot placebo mai este numit si tratamentul sau terapia considerat initial eficace pentru o anumita conditie medicala, dar care isi dovedeste ulterior lipsa de eficienta. Persoana care declara ca ar fi experimentat un efect placebo este numita placebo reactiv. Exista pareri care clasifica medicina alternativa si complementara tot in categoria tratamentelor de tip placebo.

Controversele din jurul efectului placebo
Terapiile de tip placebo s-au dovedit eficiente in circa 30% din cazuri, fiind folosite de medici inca de secole. Unii cercetatori cred ca efectul placebo este un simplu raspuns psihologic la boala actiunea de administrare a unui medicament placebo insufla o stare de bine.

Studiile recente spun ca medicamentele si terapiile placebo nu declanseaza doar raspunsuri psihologice, ci si fiziologice. Pe de alta parte, exista si experti in medicina care considera aceste cai terapeutice ca fiind nocive, lipsite de etica, inselatoare si, pe alocuri, chiar ilegale.

O teorie emisa pe baza autenticitatii efectului placebo este efectul asteptarilor pacientului. Cand oamenii stiu deja ce rezultat ar trebui sa obtina in urma administrarii unui anumit medicament, fie isi schimba in mod inconstient reactia biologica conform asteptarilor, fie raporteaza beneficiile in cauza, chiar daca ele nu survin in realitate.

Alti cercetatori cred ca persoanele care experimenteaza efectul placebo devin conditionate sa resimta o ameliorare in urma tratamentului, care actioneaza ca un simplu stimul in autodepasirea simptomelor. Ambele teorii pot fi combatute, insa, de concluziile mai multor studii derulate in acest sens.

Intr-o cercetare condusa de Institutul de Neuropsihiatrie din SUA in anul 2002, doua grupe de pacienti au fost supuse unui tratament cu antidepresive, iar un grup unui tratament de tip placebo. Dupa cateva saptamani de administrare a pilulelor, s-a masurat activitatea cerebrala a participantilor din fiecare grup, folosindu-se electroencefalografia.

Pacientii supusi experimentului placebo nu doar ca au declarat o imbunatatire a starii de spirit, insa au prezentat si o crestere observabila a activitatii cerebrale, mai mare decat a pacientilor care au urmat tratamentul real cu antidepresive.

Mai mult, activitatea sporita a putut fi observata in alta parte a creierului in cazul pacientilor cu efect placebo, in cortexul prefrontal. Studiul sugereaza ca medicamentele placebo nu doar ca pacalesc creierul, ci il determina sa reactioneze diferit, fata de modul in care ar face-o sub efectul unui medicament obisnuit.

Alte studii au aratat ca terapiile placebo nu produc transformari masurabile doar la nivel cerebral, ci ajuta si la relaxarea musculara si la ameliorarea durerilor. Asadar, efectul placebo nu se limiteaza exclusiv la partea psihologica.

Administrarea tratamentelor placebo
Chiar daca medicii au prescris tratamente placebo de sute de ani, prefera sa nu popularizeze prea mult aceasta masura terapeutica. De regula, acestia apeleaza la terapiile placebo atunci cand nu gasesc o alta forma de ameliorare a simptomelor acuzate de pacienti.

De pilda, cand un pacient se plange in mod constant de starile de oboseala care ii afecteaza ritmul de viata normal, iar medicul nu poate identifica in urma analizelor cauza acestui simptom, va recomanda suplimentarea aportului de vitamine.

Un alt motiv care determina medicii sa recomande un tratament de tip placebo este insistenta pacientului de a lua un anumit medicament.

Un exemplu comun este prescrierea unui tratament cu antibiotice pentru tratarea unei raceli obisnuite. Chiar daca aceste medicamente sunt eficiente doar in cazul infectiilor bacteriene, medicul poate considera ca varianta aceasta este mai buna pentru pacient, decat interzicerea tratamentului daca sistemul imunitar al bolnavului scade, pot sa apara mai multe complicatii, decat efecte secundare ale antibioticelor. In ultimul timp, aceasta practica este tot mai rar intalnita, de cand pericolul bacteriilor rezistente la antibiotice a devenit intens popularizat.

Pericolele tratamentelor placebo
Contestatarii tratamentelor de tip placebo evidentiaza si cateva posibile pericole ale acestui tip de terapie. Pe langa faptul ca efectul placebo apare la mai putin de jumatate din populatie, exista riscul ca relatia medic-pacient sa aiba de suferit.

Daca medicul prescrie un tratament placebo si acesta nu functioneaza, eforturile de a identifica o solutie terapeutica pleaca din nou de la zero. In cazul in care specialistul continua sa prescrie medicamente placebo, poate sa isi piarda credibilitatea in fata pacientului si sa diminueze efectele terapeutice ale medicamentelor pe care le prescrie in viitor. Mai mult decat atat, efectul placebo este de regula de scurta durata si nu a fost observat in cazul bolilor cronice.

Mai exista un pericol real in administrarea medicamentelor in scop placebo, de tipul sedativelor sau antibioticelor. In timp ce vitaminele au un potential negativ foarte putin probabil, alte medicamente pot avea efecte secundare grave, precum dependenta sau slabirea imunitatii.

 

© 2015 Copyright by psihologie-psihiatrie.ro