De ce alcoolul nu poate fi o soluţie în combaterea stresului?

Consumăm în exces, adesea fără să ne dăm seama, alcool şi/sau alte substanţe psihoactive pentru a lupta împotriva unor insomnii rebele, a anxietăţii, depresiei şi nu numai. Există perioade în viaţă când suntem mai vulnerabili în a consuma alcool în exces pentru a face faţă unor stresori, fie că este vorba de o situaţie de viaţă sau de un stresor intern, fie de o combinaţie de factori.

Un cerc vicios

Persoanele cu anumite trăsături psihologice sunt mai vulnerabile la consumul excesiv de alcool, vulnerabilitate care se accentuează în condiţii de stres: sunt indivizi care prezintă dificultăţi în a menţine o imagine pozitivă despre sine şi viaţă, cu o toleranţă scăzută la anxietate, disfuncţionalitate în modularea afectelor şi controlarea impulsurilor, cu tendinţa de a aprecia lucrurile ca fiind la extrema pozitivă sau negativă, cu dificultăţi de relaţionare interpersonală prin tolerarea redusă a intimităţii, teama de rejecţie şi abandon şi răspuns afectiv-emoţional inadecvat raportului interpersonal. Persoanele cu tulburări depresive şi anxioase apelează mai frecvent la consumul de alcool, care acţionează prompt în reducerea depresiei şi anxietăţii, a stării de tensiune, inducând o stare de relaxare cu creşterea încrederii în sine şi facilitarea contactului social. Se poate spune că alcoolul induce ameliorarea temporară a unor dificultăţi emoţionale greu de tolerat, prin suplinirea unor deficite intrapsihice dar în acelaşi timp determină şi o creştere a funcţionalităţii şi capacităţii de adaptare la realitatea înconjurătoare. Acest lucru face mai probabilă repetarea consumului. Puţini cunosc sau par să nu acorde importanţa necesară faptului că alcoolul consumat în exces pe termen lung, determină o agravare a depresiei şi a celorlaltor modificări psihopatologice care păreau iniţial ameliorate, cu intrarea într-un cerc vicios: anxietate şi depresie – alcool – adâncirea anxietăţii şi depresiei – alcool. Cu fiecare etapă, mecanismele de adaptare se deteriorează şi viitorii stresori vor acţiona pe un teren fragilizat care va răspunde inadecvat, agravând stresul.

Ce numim exces?

Vorbim de consumul în exces de alcool, dar până la urmă ce numim exces? Este greu de definit noţiunea de exces pentru a putea acoperi variatele standarde socio-culturale şi individuale, în timp şi spatiu geographic. Pentru a defini noţiunea de exces trebuie să luam în seamă atât patternul de consum (cantitate, frecvenţă, motivul consumului etc) dar şi efectele negative ale consumului asupra vieţii noastre şi a celor din jur. Chiar şi o cantitate mică de alcool poate fi prea mult dacă o persoană: este de statură mică, este purtătoare de sarcină (până în prezent nu s-a stabilit un nivel de consum care să ofere siguranţă pentru făt), are deja probleme de sănătate fizică şi psihică, este sub o formă de medicaţie (cu sau fără prescripţie medicală) sau a avut probleme anterioare cu alcoolul şi/sau alte substanţe psihoactive (tranchilizante, hipnotice etc).

Când devine consumul de alcool o problemă?

Pe scurt, când interferă cu sănătatea, studiile, profesia, relaţiile interpersonale, cu siguranţa noastră sau a celor din jur. Avem o problemă cu alcoolul atunci când nu putem controla consumul sau când consumăm alcool pentru a face faţă stresului.

Practic, nu există organe sau sisteme care să nu fie afectate direct sau indirect de consumul excesiv de alcool, cu dezvoltarea unor probleme severe de sănătate: afecţiuni cronice de ficat, gastrită şi ulcer gastric, pancreatită acută şi cronică, cardiopatii, boli de nutriţie, deteriorare cerebrală, neuropatie periferică, tulburări depresiv-anxioase şi de dinamică sexuală, cancer, risc crescut de deces prematur etc.

Comportament autodestructiv

Nu în ultimul rand, aş dori să atrag atenţia că în unele situaţii consumul excesiv de alcool poate fi privit ca având caracteristicile a ceea ce se numeşte comportament autodestructiv. Atitudinea self-destructivă se bazează pe anumite convingeri, care fie că au fost prezente anterior consumului de alcool, fie s-au dezvoltat ca urmare a lui, fiind asociate cu scăderea capacităţii de valorizare a sinelui, deficite în “grija de sine” şi deficite fundamentale în aprecierea consecinţelor consumului excesiv de alcool.

Confruntată cu aspectul auto-destructiv al comportamentului, persoana respectivă are tendinţa să nege, crezând că îşi poate asuma/ recăpăta controlul în orice moment.

În general vorbind, cei mai mulţi indivizi îşi stabilesc ce grad de risc este acceptabil în viaţă pentru ei şi încearcă să se menţină în cadrul acestor limite. Nu este mai puţin adevărat că mulţi dintre noi se implică pe parcursul vieţii mai mult sau mai putin conştient într-o formă de comportament autodestructiv. “Mă îngrijorează starea sănătăţii mele dar aman să mă duc la control”; “ştiu că sunt bolnav dar uit să-mi iau medicamentele”; “sufăr cu ficatul dar continui să consum alcool deşi ştiu că nu îmi face bine.

Comportamentul autodestructiv poate fi privit ca o tentativă de scăpare dintr-o situaţie de viaţă devenită intolerabilă. Suntem uneori confruntaţi cu experienta separării şi pierderilor în plan afectiv, familial, financiar, profesional, social.

Scris de Dr. Gabriela Ionescu, Medic specialist psihiatrie, competenţă homeopatie