Psihologia  este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt: sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente. Abordări ale psihologiei: Abordarea Cognitivă, Abordarea Umanistă, Abordarea Comportamentală, Abordarea Psihodinamică.

Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și menținerea sănătății mintale - scopul său principal - se obțin luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber.

Complexele umane

Complexele umane

Complexele sunt tendinte inconstiente care guverneaza atitudinile, comportamentele, visurile oamenilor. Psihanalistii clarifica cel mai bine notiunea de complex, considerandu-l drept o combinatie de trasaturi personale, de dorinte, emotii, sentimente, de atitudini afective contradictorii, intotdeauna inconstiente, care face parte integranta din personalitate. Din pacate in societatea in care traim, multi oameni sunt obsedati de complexele proprii.

Complexul este o stare de a fi complet inutila, o activitate sado-maso consumatoare de timp si energie, o gandire exterminatoare de hormoni de fericire, o infranare a propriei libertati de exprimare, o bariera crancena intre tine si ceilalti. Pentru unii este foarte usor sa gaseasca defecte, peste defecte, peste defecte, pana simt ca se sufoca, le patrund adanc in pori si minte.

Din pacate complexele sunt definitorii caracterului uman, sunt parti ale sufletului nostru fara de care nu am fi noi, fara de care istoria scrisa pana in ziua de astazi nu ar mai fi fost aceeasi. De exemplu, Napoleon era complexat de statura, Stalin era complexat de grija lui de a fi in permanenta lupta cu Dumnezeu, Caligula complexat de aspectul fizic si exemplele ar putea continua. De aici se trage concluzia ca nimic din ce iubesti in ziua de astazi nu ar fi existat daca nu ar fi existat si complexele. Ceea ce ne face pe noi sa fim oameni intr-o mare masura isi pun amprenta si complexele. Ne intrebam, daca nu ar exista complexe, cum ar fi o lume fara oameni complexati … ar fi lume fara nici o rusine, nici o retinere, ar fi numai aroganta?

Cand se formeaza?

Majoritatea psihologilor sustin ca acestea se cristalizeaza in primii ani de viata si nu inseamna boala, ci fac parte din viata noastra de la primul contact cu parintii nostri. E adevarat ca exista cazuri in care ele nu se rezolva de la sine, normal si, atunci, pot determina tulburari caracteriale si nu numai la copil si se prelungesc in dezordinele nervoase ale adultului.

Orice eveniment semnificativ din viata copilului este susceptibil de declansarea formarii unui complex.

Ex: aparitia celui de-al doilea bebelus in familie creeaza un uragan in viata copilului, care se simtea pana atunci cel mai important, devine gelos, agresiv, frustrat. Animat de sentimente contradictorii,dragoste si ura,de dorinta de reconciliere si de agresiune, el este angoasat, insa ceea ce se vede sunt manifestari comportamentale: refuza sa mearga la gradinita, nu mai mananca cu lingurita, face chiar pipi in pat, reincepe sa se exprime ca un bebe.

Deci, traind, resimtind acest eveniment (nasterea fratelui/sorei) ca o experienta dureroasa, traumatizanta si poate duce la conturarea complexului de intruziune.

Care sunt efectele complexelor?

Odata format, complexul se fixeaza in mintea, sufletului omului si in orice situatie asemanatoare se reactiveaza reactiile distructive, chiar daca parea ca s-a stins in intregime. De exemplu, poate fi sensibil la nedreptate, revoltat, autoritar sau docil, egoist sau altruist, directia fiind ghidata de temperament sau educatie.

Atitudinile caracteriale se formeaza in functie de situatia frustranta in personalitate, infiltrandu-se motivatia si conduitele complexuale, deci de la acel eveniment ajungem, dupa ani si ani, la reactii exagerate fata de ceilalti oameni resimtiti ca “rivali”.

Cum putem identifica complexul?

Intalnirea dintre oameni este un adevarat “camp de lupta” pentru a-l domina, supune pe celalalt, pentru “a cuceri teritoriile pierdute” cu multi ani in urma. Elementul esential este acela ca nici nu ne dam seama cand, cum si de ce am intrat in jocul puterii, fiind guvernati de impulsuri inconstiente. Invingatorul este de obicei cel puternic, cel echilibrat, cel care nu s-a “intalnit” cu evenimente traumatizante sau nu s-a simtit frustrat, devalorizat.

Indicatorii unui complex:

- cand suntem coplesiti de emotie
- cand ne reprimam anumite emoti si astfel ele sunt mai putin resimtite
- cand avem un puternic semntiment de inadecvare (nu sunt prezent, apartin unei situatii)
- cand ne simtim coplesiti de un impuls de nestavilit
- cand nu acceptam incurajarile altora
- cand vorbim sau actionam in graba
- cand autocritica este la cote inalte, dar si criticam excesiv alte persoane
- cand suntem extrem de refractari la alte puncte de vedere

Complexul blocheaza actiunea fireasca, distorsioneaza perceptia despre propria persoana si despre realitate, ne complica relatiile si interfereaza cu atingerea scopurilor noastre, creeaza discomfort si durere.

Tratamentul complexelor

Suntem egali in fata complexelor, dar un soc emotional poate aduce un anumit complex in constiinta si, cu mult noroc, aceasta sa le modifice. Complexele nu sunt intotdeauna negative, nu ne distrug viata, atunci cand le identificam si acceptam nu ne mai pot perturba si dezorganiza. Insa, reactia noastra in fata identificarii unui complex este de a-l ascunde si de a scapa de el, dar, daca vrem sa ne cunoastem mai bine, sa fim o fiinta completa trebuie sa descoperim scopul acelui complex chiar daca acest travaliu este intortochiat si duce la suferinta. Intrezarim la final: sensul vietii noastre si o constientizare partiala a complexului astfel incat sa depasim suferinta, durerea ce a stat la baza formarii lui.
Complexele ne definesc ca persoana, fac parte din identitatea noastra si in special din vulnerabilitatea noastra, fara de care nu am fi fiinte umane.

Cum sa integrezi un complex pentru a nu te mai perturba:

- sa-ti permiti sa traiesti emotii foarte puternice indiferent cat de incomfortabil ar fi acest lucru
- sa-ti analizezi gandurile si emotiile pana cand ele reusesc sa aduca alte si alte ganduri, emotii..
- sa te intrebi in mod repetat: "Despre ce este vorba?, Ce legatura are aceasta cu mine?"
- sa "vezi" imaginile din mintea ta si sa te intrebi daca ele descriu cel mai bine starea ta emotionala
- imagineaza-ti cum ar fi sa dispara emotiile perturbatoare?"Cum ar fi viata ta, ai pierdut sau ai castigat ceva"?

© 2015 Copyright by psihologie-psihiatrie.ro