Consumul de alcool si droguri factori declansatori ai episoadelor psihotice

 Când există suspiciunea că cineva apropiat consumă alcool sau alte substanțe nocive putem actiona in urmatoarele moduri:

-să purtăm discuții deschise, cu întrebări directe, legate de subiect, dar sa ținem cont că nu întotdeauna un răspuns negativ este și conform cu realitatea;
-să evităm atitudinile de blamare sau învinovățire;
-să avem disponibilitatea de a asculta și înțelege de ce este simțită nevoia de a bea sau de a consuma droguri;
-să încurajăm căutarea și învățarea altor căi de a face față stres-ului, plictiselii, nevoii de a aparține unui grup;
-să ne informăm si sa incercam sa prevenim aparitia acestor manifestari;

Drogurile pot fi factori declanșatori ai unui episod psihotic acut la indivizii care aveau deja o vulnerabilitate anterioară în a dezvolta psihoza.Se știe de mult timp că anumite substanțe – cum sunt cocaina sau amfetaminele, pot precipita o stare paranoidă, chiar de intensitate psihotică, delirantă în timpul intoxicației, dar aceasta trece de obicei odată cu încetarea efectului drogului.Drogurile halucinogene – ca LSD-ul, mescalina (din cactusul peyote), ayahuasca (folosită în special pentru “călătorii” spirituale, șamanice), DMT-ul, alcaloizii din beladona (mătrăguna populară) facilitează intrarea în stări extrem de diverse, în funcție de experiențele anterioare ale subiectului, de așteptările, dorințele și fricile sale, dar și de ambianța în care acesta consumă drogul.Efectele pot fi mai ușoare (detașare de realitatea înconjurătoare, intensificarea trăirilor emoționale, distorsionări în percepția spațiului și timpului) sau mai profunde. Pot apărea:

Halucinații- experiențe senzoriale ireale care, în funcție de conținutul lor, pot pune subiectul în pericol (“fumam, fumam…și fumul ieșea pe geam…și uitându-mă după el am vrut să zbor cu fumul”…doar că era etajul doi al unui bloc”);
Pseudo-halucinații, experiențe senzoriale ireale, dar în cazul cărora subiectul are îndoială că sunt reale;
Iluzii – distorsionări senzoriale ale realității (ca senzația unui “corp imens”, sau a ieșirii complete din corp).

Totuși, chiar și în cazul consumului de halucinogene, reacțiile psihotice intense care să necesite spitalizare reprezintă doar 1-3% din cazuri.

Canabisul, de asemenea, poate facilita intrarea în stări psihotice pe perioada intoxicației, dar întrebarea dacă abuzul de canabis ar putea determina o boală psihică majoră – ca schizofrenia, rămâne încă fără răspuns.Studiile făcute în contextul în care, din ce în ce mai multe țări, și-au relaxat legislația legată de consumul de canabis, arată că singurul factor de risc important pentru dezvoltarea unei tulburări psihotice majore este un consum intens (repetat zilnic sau de mai multe ori pe săptămână) început la o vârstă sub 14-16 ani.Și la persoanele care suferă deja de o tulburare psihotică, consumul de alcool sau droguri de stradă poate înrăutăți simptomatologia, crește riscul recăderilor și scade efectul protector al medicației antipsihotice.

Abuzul de droguri complică tratamentul unei tulburări psihotice deoarece, în aceste cazuri pot exista: o mai mare rezistență de intrare în programele terapeutice, numeroase probleme financiare, legale, de sănătate, locative, interpersonale și familiale.Rata abuzului de substanțe între pacienții cu tulburare psihotică este în jur de 20-30%, iar cele mai frecvente asocieri sunt cu alcoolul și canabisul.Aceștia pot folosi drogurile sau alcoolul cu motivații similare oricăror alte persoane.

Asocierea psihoză – abuz de substanțe este întâlnită mai frecvent la sexul masculin și la persoanele cu un comportament antisocial. Deși abuzul de substanțe nu pare a fi legat de gradul de severitate al unui prim episod psihotic, există dovezi că accentuează deficiențele în funcționarea socială, scade calitatea vieții și crește riscul recăderilor și al spitalizării.Programele terapeutice integrate (abordarea psihozei cât și a abuzului de substanțe prin medicație, terapie individuală și a membrilor familiei, psihoeducație) conferă beneficii superioare în comparație cu modelele clasice de tratament, iar adăugarea de intervenții motivaționale și comportamentale conduce la rezultate foarte bune.