Fobiile

Sustinerea unei prezentari publice ii poate face pe oameni sa se emotioneze. Il poate face pe un om sa fie emotionat si ingrijorat multe saptamani inainte de eveniment astfel incat sa se simta rau doar cand isi aminteste de acesta. Sau, alte persoane se tem sa conduca masina printr-un tunel astfel ca ocolesc cu multi kilometri numai ca sa nu treaca prin acel loc. In aceste cazuri, posibil persoana sufera de fobie.

Fobia este o teama persistenta si irationala de un obiect sau o situatie care in general este considerata neamenintatoare. Teama este insotita de dorinta de a evita situatia sau obiectul care induce teama si, in unele cazuri, imposibilitatea de a functiona normal in diverse sarcini cum ar fi serviciul sau situatiile sociale.
Fobia face parte dintre tulburari de anxietate  care includ tulburarea de panicatulburarea posttraumatica de stres ,tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea de anxietate generalizata. Mai mult de 12% din populatie prezinta fobie la un moment de-a lungul vietii, fiind astfel una dintre cele mai frecvente tulburari psihice.

Cele mai frecvente forme ale fobiei sunt:
- Fobia specifica. Aceasta include teama de spatii inchise (claustrofobia), de animale, in special de paianjeni, serpi sau soareci; teama de inaltimi (acrofobia); de zbor (pterigofobia); de apa (hidrofobia); de furtuni; de stomatolog; de injectii; de tuneluri; de poduri; de a nu fi in stare sa se urce in mijlocul de transport in comun suficient de repede. Iar lista poate continua: exista multe tipuri de fobii specifice.

Fobia sociala. Mai mult decat timiditatea, fobia sociala implica o combinatie de constientizare de sine excesiva, teama de a nu fi privit sau umilit in situatii sociale obisnuite si teama de evaluari negative din partea celorlalti.

- Teama de spatii deschise (agorafobia). Multe dintre persoanele care prezinta agorafobie, au dezvoltat-o dupa ce au avut una sau mai multe atacuri de panica. Agorafobia este teama de a fi singur in locuri, cum ar fi in magazine mari, in lift sau intr-o camera plina cu oameni, de unde nu se poate iesi usor in cazul aparitiei unui atac de panica.
Aparitia unei fobii poate fi semnalizata de urmatoarele semne si simptome:
- o teama persistenta si irationala de obiecte, activitati sau situatii specifice;
- un raspuns imediat de anxietate incontrolabila cand persoana este expusa la obiectul de care se teme;
- probleme de functionare in sarcini normale din cauza fricii;
- deseori, constientizarea ca teama este exagerat de mare in comparatie cu stimulul;
- cand se intalneste cu situatia ce declanseaza fobia, pacientul prezinta sentimente de panica, cum ar fi transpiratie puls rapid, comportament de evitare, dificultati de respiratie si anxietate intensa;
- in unele cazuri, anxietatea poate apare cand persoana doar anticipeaza intalnirea cu situatia de temut.

Copiii pot dezvolta simptome ale fobiei specifice de la varsta de 5 ani, in special fobii legate de mediul natural - cum ar fi furtuni sau animale - sau de lezarea corpului. Fobia sociala si fobia situationala, cum ar fi teama de inaltimi sau de spatii inchise, de obicei apar intre 20 si 30 de ani.

Cauzele fobiei sunt in mare parte necunoscute inca. Totusi, se pare ca exista o corelatie stransa intre fobia pacientului si fobia parintilor acestuia. Copiii pot invata fobiile observand reactiile fobice ale unui membru al familiei la un obiect sau o situatie. Un exemplu de fobie invatata este teama de serpi.

Simpla senzatie de teama si nesiguranta fata de anumite obiecte sau situatii poate fi normala si comuna. Daca teama nu impiedica desfasurarea vietii, nu este considerata o tulburare si poate sa nu necesite tratament. Dar daca teama devine irationala si incontrolabila astfel incat afecteaza interactiunea sociala sau sarcinile de serviciu, tulburarea poate necesita tratament medical sau psihologic.
Evaluarea initiala trebuie sa fie facuta de un medic, cum ar fi medicul de familie sau un psihiatru, care poate elimina alte cauze ale anxietatii. Apoi, tratamentul poate fi condus de un profesionist in sanatate mentala cum ar fi psihiatrul sau psihologul.

Medicul poate sugera medicatie sau terapie comportamentala  sau ambele pentru tratamentul fobiei. Majoritatea pacientilor nu se fac bine fara ajutor si necesita o forma de tratament. Obiectivul tratamentului fobiei este reducerea anxietatii si fricii si sa-l ajute pe pacient sa faca fata mai bine obiectelor si situatiilor care determina aceste simptome.

Psihoterapia comportamentala
Terapia prin desensibilizare sau expunere se concentreaza pe schimbarea raspunsului la obiectul sau situatia de temut. Gradual, expunerea repetata la cauza fobiei il poate ajuta pe pacient sa-si invinga teama. Spre exemplu, daca pacientul se teme de zborul cu avionul, terapia poate progresa de la a se gandi la zborul cu avionul, apoi la a vedea poze cu avioane, apoi merge la aeroport, sa stea intr-un avion si in final sa zboare. Spre exemplu, un grup de persoane care sufera de aceeasi fobie pot sta toti in acelasi avion, fara ca acesta sa decoleze.

Terapia cognitiv comportamentala este cea mai comprehensiva forma de terapie. Implica invatarea impreuna cu terapeutul a unor noi cai de a vedea si a se descurca cu diferitele situatii sau obiecte temute. Pacientul invata credinte alternative despre obiectele si situatiile temute si despre impactul pe care acestea il au in viata acestuia. Terapia se concentreaza in mod deosebit pe dezvoltarea unui simt de control asupra gandurilor si sentimentelor.

Alternative de tratament
Fobiile specifice sunt de obicei tratate cu terapie comportamentala . Fobia sociala poate fi tratata cu antidepresive sau betablocante, alaturi de terapie comportamentala. Agorafobia in special cand este insotita deatacuri de panica se trateaza de obicei cu ISRS si terapie comportamentala.