Psihologia este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt: sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente. Abordări ale psihologiei: Abordarea Cognitivă, Abordarea Umanistă, Abordarea Comportamentală, Abordarea Psihodinamică.
Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și menținerea sănătății mintale - scopul său principal - se obțin luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber.
Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covirsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc. In timp ce astfel de comportament era oarecum adecvat pentru un rege din secolul XVI, astazi este in general considerat inadecvat pentru oamenii normali.
Gelozia extrema si natura dificila sunt potentiale simptome de narcisism la femei. Sub exteriorul dur, cele mai multe dintre femeile care sufera de aceasta afectiune sunt de fapt foarte fragile si au probleme cu mentinerea unor relatii sanatoase.
Tratamentul recomandat pentru narcisismul la femei este, de obicei, psihoterapia, desi pot fi recomandate si medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala, mai ales daca la baza narcisismului se afla o serie de tulburari emotionale.
Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista prezinta frecvent snobism sau atitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ se poate plinge de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului.
In termeni generali aceste persoane sunt denumite narcisiste.
Ca si in alte tulburari de personalitate individul trebuie sa aiba cel putin 18 ani inainte de a fi diagnosticat. Personalitatea narcisista apare mai ales la barbati decit la femei si este calculata a se dezvolta la 1% din populatie. Ca si alte tulburari de personalitate narcisismul se va diminua ca intensitate cu virsta, multi indivizi experimentind putine dintre cele mai extreme simptome pina la 40 - 50 de ani.
Tulburarile de personalitate cum este narcisismul sunt diagnosticate tipic de un psihiatru sau psiholog. Nu exista teste de singe sau genetice folosite pentru a diagnostica tulburarea. Multe persoane afectate nu se prezinta pentru tratament decit atunci cind tulburarea interfera dramatic cu viata personala, adica cind au de-a face cu situatii stresante.
Nu se cunosc cauzele acestei tulburari. Exista multiple teorii totusi despre posibilele cauze. Cei mai multi medici accepta un model biopsihosocial etiologic - cauzele sunt probabil biologice, genetice si sociale (cum interactioneaza un individ cu dezvoltarea in familie si prieteni) si psihologice (personalitatea si temperamenul individului modelate de mediu si modelele copiate pentru a face fata stresului). Aceata sugereaza ca nu este responsabil un singur factor ci complexitatea celor trei factori. Daca un individ are o tulburare de personalitate cercetatorii sugereaza ca este foarte probabil ca aceasta sa fie transmisa copiilor.
Tratamentul narcisismului implica tipic psihoterapia de lunga durata cu un psihoterapeut care are experienta in acest tip de tulburare de personalitate. Medicatia poate fi deasemeni prescrisa pentru a ajuta cu unele simptome debilitante.
Cauze si factori de risc:
Cauza tulburarii este necunoscuta, totusi sunt enumerati urmatorii factori identificati de diferiti cercetatori drept posibile:
- temperament foarte sensibil inca de la nastere-principalul simptom in forma cronica
- sunt admirati si felicitati pentru aspecte fizice sau talente exceptionale de catre adulti
- admiratie excesiva care nu este echilibrata de realitate
- felicitari excesive pentru comportamente bune sau criticism excesiv pentru comportamente rele in copilarie
- indulgenta sau evaluare excesive de catre parinti
- abuz emotional sever in copilarie
- neglijare emotionala in copilarie.
Unele modele de narcisism sunt comune si reprezinta o etapa normala a dezvoltarii. Cind aceste modele sunt asociate cu esecul unui mediul interpersonal si continua in viata de adult se pot intensifica pina cind este diagnosticata tulburarea. Unii psihoterapeuti considera ca etiologia tulburarii este rezultatul fixatiilor in dezvoltarea copilariei. Daca un copil nu primeste recunoastere suficienta pentru talentele sale intre virstele de 3 - 7 ani acestia nu se vor maturiza niciodata si vor continua stadiul de dezvoltare narcisista. S-a sugerat ca narcisismul poate fi agravat de imbatrinirea fizica si mentala.
Narcisismul patologic are multiple forme de severitate. In formele sale mai severe se considera ca apare din credinta persoanei ca este perceputa intr-un fundament inacceptabil pentru altii. Aceasta credinta este ascunsa in subconstientul persoanei, o astfel de persoana daca este intrebata va nega tipic un astfel de lucru. Pentru a se proteja impotriva respingerii intolerabil de dureroase si a izolarii care isi imagineaza ca ar urma daca altii isi dau seama de natura lor imperfecta incearca sa controleze modul cum altii ii vad.
Narcisismul patologic este o aparare timpurie impotriva abuzului si traumei, care apare de regula in copilarie sau in adolescenta timpurie. Astfel, narcisismul este intotdeauna impletit cu emotiile, deficitele cognitive, si felul de a vedea lumea ale unui copil sau adolescent abuzat. A spune "narcisic" inseamna a spune "copil abuzat, traumatizat". Este important sa stim ca rasfatul exagerat, supraevaluarea, idolatrizarea copilului sunt tot forme de abuz parental. Nu exista nimic mai gratificant narcisic decat admiratia si adulatia pe care unii copii precoce le primesc ("copiii minune"). Narcisicii care sunt rezultatele rasfatului excesiv, ale posibilitatii de refugiu permanent, devin dependenti de acestea.
Bebelusul simte ca este centrul universului, ca este cel mai important, ca este omnipotent. In aceasta faza a dezoltarii, parintii sunt perceputi ca nemuritori, atotputernici, ca exista numai pentru a implini nevoile bebelusului, pentru a-l proteja si a-l hrani. Bebelusii se vad pe sine, dar si pe ceilalti intr-un mod imatur, idealizat. Aceasta etapa se numeste narcisim primar in psihanaliza.
In mod inevitabil, conflictele care apar in decursul vietii conduc catre un anumit grad de deziluzionare. Daca acest proces este abrupt, inconsistent, imprevizibil, capricios, arbitrar sau intens, atunci ranirile pe care le suporta stima de sine a copilului pot fi severe si deseori ireversibile.
Tratamentul narcisistului:
Psihoterapia este o parte esentiala a tratamentului narcisist la femei. Rolul terapeutului este sa ajute femeia diagnosticata cu narcisism sa inteleaga faptul ca rationamentul din spatele gandurilor si sentimentelor sale este unul nociv si sa lucreze pentru a le inlocui cu alternative sanatoase.
Consilierea ar putea fi recomandata pentru membrii familiei, pentru ca bolnavul sa aiba un sistem de sprijin extins in perioada de recuperare. Medicamentele nu sunt, de obicei, prescrise in cazul narcisismului, desi conditiile care stau la baza acestuia (cum ar fi depresia sau anxietatea) ar putea fi tratate cu medicamente eliberate pe baza de prescriptie medicala.
Booster Media S.R.L. CUI 31318579, Str. Tudor Vladimirescu, Nr.61, Pucioasa, Dambovita
