Psihologia  este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt: sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente. Abordări ale psihologiei: Abordarea Cognitivă, Abordarea Umanistă, Abordarea Comportamentală, Abordarea Psihodinamică.

Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea și menținerea sănătății mintale - scopul său principal - se obțin luând în considerare diverși factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialități medicale. Tulburările psihice și bolile mintale influențează aproape toate aspectele vieții unui pacient, funcțiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realității, relațiile interumane, sexualitatea, munca și timpul liber.

Piromania

Piromania

Piromania este definită ca un comportament compulsiv, premeditat şi voluntar de incendiere. 

Piromania - Ce este?

Piromanie se manifestă următoarele comportamente:

·         Punerea pe foc intenţionată a unor lucruri, obiecte, de mai multe ori
·         Existenţa unei fascinaţii, atracţii, curiozităţi faţă de foc şi de contextele situaţionale ale focului (de exemplu utilizări, consecinţe ale incendierii)
·         Piromanul simte o stare de tensiune înaintea săvârşirii actului de incendiere
·         Punerea pe foc nu este o consecinţă a unui delir sau a unei halucinaţii. De asemenea, punerea focului nu este realizată pentru un câştig material sau ca expresie a unor idei politice, ori pentru a exprima mânie sau răzbunare.
·         punerea focului nu este explicată mai bine de o tulburare de conduită, de un episod maniacal sau de o tulburare de personalitate antisocial
 
Piromania are o prevalenţă mai mare în rândul bărbaţilor.
Piromania - Simptome

Încă din perioada copilăriei, persoanele piromane manifestă sentimente puternice de fascinaţie pentru actul provocării incendiului. Piromania poate fi episodică sau cronică.
Totodată, piromania poate fi asociată şi cu alte tulburări comportamentale cum ar fi: tulburările alimentare, tulburările obsesiv-compulsive, deviaţiile sexuale sau dependenţa alcoolică. În ceea ce priveşte incendierea juvenilă ea poate fi asociată cu tulburarea de adaptare sau cu tulburarea de hiperactivitate.
 
Persoanele piromane îşi construiesc un plan detaliat înainte de provocarea unui incendiu şi, de obicei, nu iau în calcul consecinţele comportamentului lor.

Piromania - Diagnostic

În diagnosticarea piromaniei se realizează o diferenţă între incendierea intenţionată (aceasta are ca scop un act de răzbunare) şi incendierea făcută pentru atragerea atenţiei. Dacă vorbim de copiii mici, specialiştii spun că aceştia au tendinţa de a experimenta ceva nou (cum ar fi, de exemplu, jocul cu chibriturile), de aceea se recomandă supravegherea atentă a copiilor pentru a evita rănirea acestora.
 
În ceea ce priveşte aşa-numita incendiere comunicativă, ea este justificată prin forma de comunicare a unei persoane care suferă de tulburări psihice de a-şi face cunoscută o dorinţă, cerere sau pentru a obţine o schimbare în natură.
Piromania poate fi asociată cu tulburări psihice de tipul demenţei, întârzierii mintale sau cu o intoxicare cu o substanţă.

Piromania - Tratament

Tratamentul în piromanie constă în sprijin psihologic, şedinţe terapeutice prin care se încearcă conştientizarea comportamentului piromanilor.
Este recomandat ca în cazul copiilor şi adolescenţilor să se apeleze şi la şedinţe familiale sau educaţionale.
In cazul in care observam la copil tendinte de piromanie, cel mai bine etse sa consultam un specialit pentru a ne ajuta in aceasta problema si pentru aceasta sa nu se dezvolte. Trebuie sa fim foarte atenti la comportamentul copiilor in aceste situatii.

© 2015 Copyright by psihologie-psihiatrie.ro