Reactiile semenilor la moartea unei persoane apropiate

Pierderea unei persoane dragi este o experienta foarte trista dar comuna. Mai devreme sau mai tîrziu vom suferi datorita mortii unei persoane iubite. Cu toate acestea în viata cotidiana ne gîndim si discutam foarte putin despre moarte, probabil deoarece întîlnim acesta situatie mai rar. Pentru bunicii nostri însã moartea unui frate sau sora, prieten sau ruda, era o experienta comuna în copilarie sau adolescenta. Pentru noi aceste experiente se întîmpla de obicei mai tîrziu în viata. Deci nu prea avem prilejul sã stim ce este acest semtiment, cum te simti, care sunt lucrurile de facut, ce este "normal" - pentru a ne împaca cu situatia. Cu toate acestea, trebuie sã înfruntãm aceastã situatie odatã cu moartea unei persoane dragi.

Dupa orice tip de pierdere intervine sentimentul de tristete, acest  sentiment fiind însa mult mai puternic dupa moartea unei persoane iubite. Nu este vorba de un singur sentiment ci de o întreaga succesiune de sentimente care dureaza o perioada de timp si care nu pot fi grabite.

Desi ca indivizi ne deosebim unii de altii, ordinea în care experimentam aceste sentimente este identica pentru toti.. Tristetea apare în general dupa decesul unei persoane pe care am cunoscut-o o perioada de timp. Cu toate acestea este clar ca persoanele care au suferit avorturi sau carora le-a murit un copil forte mic sufera acelasi tip de sentiment si au nevoie de atentie si consideratie.La cîteva ore sau zile dupa moartea unei rude sau prieten apropiat majoritatea oamenilor se simt împietriti, parca fara sa le vinã sa creada ce s-a întîmplat. Ar putea avea aceleasi sentimente chiar dacã se asteptau la acea moarte. Aceste simtaminte pot fi depasite datoritã aranjamentelor funerare care trebuiesc fãcute împreuna cu rudele apropiate. Cu toate acestea, acest sentiment de nereal poate deveni o adevaratã problema dacã se prelungeste prea mult. Vederea cadavrului persoanei apropiate poate fi un mod important de a începe sã depaseascã momentul cel mai greu. De asemenea, funeraliile si serviciul religios sunt ocazii în care realitatea este perceputã evident. Poate cã sentimentul coplesitor al asistarii la funeralii poate fi greu de îndurat dar sunt un mod de a spune "la revedere" persoanei iubite. Uneori aceste lucruri par sã fie mult prea dureroase de fãcut si deci sunt lãsate în seama altora. Co toate acestea adeseori se ajunge la un adînc sentiment de regret în anii urmãtori.

Curînd aceastã împietrire dispare si poate fi înlocuita cu un sentiment de agitatie, de jelire a persoanei decedate. Exista dorinta puternica de a dori sa o regasesti, desi acest lucru este în mod clar imposibil. Aceste sentimente fac dificila relaxarea si concentrarea si pot apare si tulburari de somn. Visele pot fi extrem de obositoare. Unii oameni considerã cã "îi vãd" pe cei iubiti dar morti peste tot unde merg - pe stradã, în parcuri, pe lîngã casa, si prin toate locurile pe care le-au vizitat împreunã. Unii oameni manifestã furie la adresa doctorilor, sau surorilor de spital care nu au putut împiedica moartea, la adresa prietenilor si rudelor care nu au fãcut destul pentru a-i proteja, si uneori aceasta furie este îndreptata chiar spre persoana decedata.

Un alt sentiment este vinovatia. Oamenii sufera adeseori gîndintu-se la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face si toate lucrurile pe care le-ar spune daca mai erau împreuna cu persoana decedata. Se gîndesc adeseori cã ar fi putut reactiona altfel pentru a face ceva sa împiedice moartea,dar trebuie sa gandim ca ea  este dincolo de orice control uman si o persoana care suferã din cauza mortii celui drag trebuie sa stie aceasta. Vinovatia poate apare si datorita faptului ca exista o anumitã usurare dupa moarte unei persoane care a suferit o boalã îndelungata si dureroasa. Acest sntiment de usurare este un simtamant natural, de inteles si foarte comun.

Starea de agitatie este de obicei mai puternica cam dupã 2 saptamani de la deces, urmata însa imediat de momente tristete tacuta sau depresie, retragere în tacere. Aceste schimbari bruste, emotionale pot fi confuze pentru prieteni si rude dar fac parte din modul de trecere prin diferitele stagii ale tristetii. Desi agitatia scade, perioadele de depresie devin mai frecvente si ating cota maxima cam dupã 4-6 saptamani de la eveniment. Spasme de lacrime pot izbucni în orice moment datorate unor oameni, locuri sau lucruri care îi amintesc de persoana decedata. Alte persoane considerã cã este greu de înteles si chiar jenant cînd o persoanã îndoliata izbucneste în lacrimi adeseori fara un motiv evident. În acest stagiu al tristetii este bine ca persoana sã nu evite un timp prea îndelungat oamenii deoarece ar putea fi un impediment pentru viitor si este mai bine sã se încerce trecerea la activitatile normale dupã aproximativ 2 saptamani. În acest timp, aparent, persoanele îndoliate nu fac nimic decît stînd în tacere. De fapt  ei se gîndesc la persoana draga revazand momentele fericite ale vietii precum si pe cele mai rele. 

Pe mãsura trecerii timpului, puternicul sentiment de durere pare sa slabeasca. Depresia se micsoreazã si este posibil sã ne gîndim si la alte lucruri chiar sã facem planuri de viitor. Co toate acestea simtamantul pierderii unei parti din noi nu dispare toal. Pentru unul din partenerii de viata existã o constantã aducere aminte a noii lor situtii de persoane singure, iar vederea altor cupluri este un constant mod de readucere aminte. Dupã o perioadã de timp este posibil sã simtim iar pofta de viata desi o parte din noi va lipsi mereu. Chiar si asa, cativa ani mai tîrziu va ve-ti gasi în situatia de a discuta ca si cand el sau ea mai este împreuna cu dvs.

O categorie aparte o reprezinta copii sau adolescenti care au  o alta perceptie asupra acestui fenomen.Desi copiii s-ar putea sã nu înteleaga sensul mortii pînã la vîrsta de 3 sau 4 ani, ei simt pierderea unei rude mai apropiate aproape la fel ca un adult. Este deci evident cã încã din copilãrie copii simt aceste sentimente de tristete. Cu toate acestea, perioada de recuperare în cazul unui copil este mult mai micã decît la un adult.Scolarii pot chiar simti responsabilitatea pentru moartea unei rude apropiate si va trebui deci sã fie consolat. Adolescentii uneori nu vorbesc despre eveniment pentru a nu înrãutãTii si mai mult situatia celor mai mari care suferã destul. Cand un membru de familie moare, atît copiii cît si adolescentii trebuie sã participe la funeralii, pentru a nu fi considerati ca lasati deoparte.

Familia si prietenii pot fi de ajutor stînd mai mult timp cu persoana care a pierdut pe cineva drag. Nu este nevoie de multe cuvinte de alint, doar simpla prezenta în aceasta situtie este binevenitã. O simpla îmbratisare face mai mult decît cîteva fraze de complezenta.

Usurarea durerii se face în mod practic prin practicarea activitatilor zilnice cum ar fi cumpãrãturile, curãTenia în casã sau îngrijirea copiilor mici. O persoanã mai în vîrstã rãmasã singurã va prelua treburile celui decedat - plata facturilor, gãtitul, executarea micilor treburi casnice, ducînd masina la reparat, etc.

Orice persoana va trece in timpul vietii prin aceste incercari si fiecare va reactiona in propriul mod,stapanirea de sine si ajutorul rudelor si prietenilor vor face ca  aceasta trauma sa fie depasita mai repede sau mai usor.