Sentimentul de ura

  Ura fiind un sentiment al vieţii neîmplinite, după cum spunea un psiholog, filozof umanist german, născut la începutul secolului XX-lea, poate duce chiar la moarte şi aceasta deoarece stările sufleteşti sunt cele care ne îmbolnăvesc trupul. De ce să nu ne trăim viaţa în iubire, în dăruire desăvârşită, aşa cum ne învaţă Hristos? De ce nu-i urmăm sfaturile şi de ce lăsăm ca răul să ne distrugă încetul cu încetul; de ce ne alegem drumul spre o moarte veşnică? Răul trebuie evitat în viață, nicidecum „învățat”, întrucât el se opune binelui; natura noastră umană intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte.Începi să urăști de cele mai multe ori atunci când ți se face o nedreptate, pentru că ura este produsul unei vieţi rănite. Când ne sunt trădate speranţele, începem să urâm trădarea şi trădătorii. Iar când se face dreptate din timp, ura dispare.

  Ura nu a fost si nu este "productiva" decat de distrugere !Este un sentiment josnic ,chair sub nivelul "animalitatii" si este nedemna de specia umana!Este in acelasi timp si "ridicola" prin faptul ca nu rezolva nimic niciodata si nu genereaza decit o si mai mare "ura". Si prin asta ura devine un sentiment destructiv! Un alt aspect al ridicolului este faptulca ceea ce se incearca sa fie rezolvat prin ura, s-ar putea rezolva creativ la "masa rotunda" daca ambele parti sunt determinate si se straduesc sa gseasca o limba comuna in rezolvarea unui conflict si sunt dispuse sa accepte concesii chiar majore .