Sindromul ADHD- Deficit de Atentie si Hiperactivitate

Sindromul deficientei de atentia la copil eate un diagnostic prea des intalnit , un diagnostic prea rar intalnit? Cu siguranta este un diagnostic!

Lipsa de atenţie, hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt caracteristicile principale ale Deficienţei Hiperactivităţii cu Deficit de Atenţie (ADHD). Deoarece de multe ori succesul la şcoală a unui elev depinde de abilitatea acestuia de a participa la anumite sarcini şi a face faţă aşteptărilor meditatorului cu minimum de lipsă de atenţie, un elev cu ADHD se poate confrunta cu mediul şcolar tipic. Activităţile asociate cu dobândirea informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor, ducerea la bun sfârşit a celor asumate şi participarea la discuţii cu meditatorii lor şi colegii lor sunt toate activităţi care pot fi potenţial problematice pentru un elev cu ADHD.

Deoarece elevii cu ADHD se pot confrunta cu dificultăţi faţă de mediul unei meditaţii sau al unei lecţii sau de concentrare asupra muncii pe care şi-au asumat-o, ei pot avea nevoie de modificări ale mediului de învăţare pentru a-i ajuta să rămână concentraţi asupra sarcinii respective. Elevii ar putea avea nevoie să fie întrebaţi despre locul unde ar vrea să stea în timpul procesului de învăţare pentru a-i ajuta să se concentreze asupra a ceea ce se spune, ei ar putea beneficia, de asemenea, de lucrul cu un alt elev care ii poate ajuta să desfăşoare abilităţi de cooperare sau, dacă spaţiul permite, să lucreze în zone separate, departe de alţi elevi.

Elevi diferiţi vor găsi diferite scenarii de lucru mai bune pentru ei şi este esenţială deschiderea unei comunicări cu elevul.

 

ADHD este una din cele mai obişnuite afecţiuni ale copilăriei şi adolescenţei şi este caracterizată prin impulsivitate şi hiperactivitate şi/sau lipsă de atenţie. Caracteristicile nu sunt observate în aceeaşi măsură la toate persoanele diagnosticate cu această disfuncţie şi specialiştii recunosc că există trei combinaţii caracteristice :

·          Unele persoane sunt de tipul predominant hiper activ- impulsiv

·          Unele persoane sunt de tipul predominant de lipsă de atenţie

·          Si unele au un tip combinat (ceea ce constituie majoritatea cazurilor de ADHD).

 

Comportamentul hiperactiv sau impulsiv poate include: neastâmpăr, problem în interacţiunea liniştită, întreruperea celorlalţi şi tot timpul fiind pe punctul de a „pleca”.

Caracteristicile lipsei de atenţie includ: dezorganizare, uituc şi uşor de distras şi greu i se reţine atenţia în timpul activităţilor de învăţare sau de realizare a sarcinilor. Aceste comportamente sunt de obicei primele observate în timpul copilăriei şi ele sunt mult mai severe decât un simplu comportament greşit. În timp ce comportamentele ADHD apar într-o oarecare măsură la noi toţi, diferenţa între ADHD şi un comportament normal este gradul problemei şi de dificultăţile pe care le cauzează. Persoanele cu ADHD manifestă acest comportament într-o măsură mult mai mare şi mult mai sever.

Elevii cu ADHD întrec numeric elevii cu alte dizabilităţi psihologice în şcolile din Statele Unite deşi numărul lor este încă mic în Marea Britanie. Sindromul ADHD rămâne controversat pentru că, deşi este recunoscut ca fiind o condiţie specifică, există deseori sentimentul printre specialişti că nu este aşa de mult crescut încât să fie supra-diagnosticat masiv. Oricare ar fi realitatea, elevii care prezintă o astfel de condiţie care este sau care este similară sindromului ADHD în mod frecvent constituie o problemă pentru specialiştii care se ocupă de ei deoarece aceştia se confruntă deseori cu dificultăţi serioase pe parcursul studiilor.

Dificultăţile psihologice sunt, într-un fel, dizabilităţile ascunse alte colegiilor medicale veterinare şi ale universităților în general. Elevii pot decide deseori să nu îşi divulge dizabilităţile şi acest lucru trebuie respectat. În acelaşi timp, dacă îşi dezvăluie sau nu dizabilitatea, efectele unei dizabilităţi psihologice pot rămâne şi pot avea un impact, chiar dacă ascuns, asupra celorlalţi.

Cifrele oficiale privind elevii cu dificultăţi psihologice pot fi uneori mici sau inexistente. Rezultatul este că specialiştii din conducere sunt deseori conduşi spre ideea că problema nu există în instituţia lor. Realitatea este că mulţi conducători de facultăţi se confruntă cu o problemă care oficial nu există.

Persoane cu ADHD pot manifesta comportamente care nu pot fi explicate de o altă condiţie psihiatrică şi nu sunt în concordanţă cu vârsta individului şi cu abilitatea intelectuală. Oscilaţii ale dispoziţiei şi stângăcii sociale sunt obişnuite. Părinţii şi meditatorii pot afirma că aceşti indivizi înţeleg greşit aluziile sociale acceptate, spunând sau făcând lucruri nepotrivite.

Dificultăţile sociale ating deseori o culme în şcoala primară şi încep să se diminueze la gimnaziu deşi în adolescenţă orice instabilitate rămasă face ca nesiguranţa socială la această vârstă să fie şi mai mare.

Sindromul ADHD este observat cel mai adesea în jurul vârstei de 5 ani şi, conform unor păreri medicale, acesta afectează 5 la sută din copii de vârstă şcolară cu un procent diagnosticat băieţi faţă de fete de cel puţin 4 la 1.

Răspândirea observată la băieţi şi fete nu este simetric datorită faptului că aceste caracteristici de hiperactivitate şi impulsivitate este mult mai obişnuită la băieţi în timp ce fetele cu sindrom ADHD prezintă de cele mai multe ori caracteristicile lipsei de atenţie.

Cercetările arată că 80 la sută din copii diagnosticaţi cu ADHD continuă să prezinte caracteristicile şi în adolescenţă şi 67 la sută continuă să aibă caracteristicile în perioada adultă.

Unele caracteristici asociate cu sindromul ADHD pot fi privite şi ca atribute pozitive pe care elevii le aduc în experienţa lor şcolară. Acestea pot fi rezumate după cum urmează:

·          Abilitatea de a vedea „în mare” şi o bună atenţie la detaliu

·          Creativitate şi inventivitate

·          Asumarea riscului poate duce la descoperiri importante

·          Abilitate de a procesa informaţiile şi de a face observaţii mai cuprinzătoare

·          Nivel ridicat de energie

·          Abilităţi bune pentru negociere

·          Intuiţie şi reacţie

·          Abilitate de hiper-concentrare.

Zone potenţiale ale dificultăţii pentru elevii cu sindrom ADHD pot include:

·          Lipsa de atenţie – întrerupţi de propriile gânduri sau visare cu ochii deschişi, trecând repede la o nouă temă de conversaţie înainte de a termina una şi producând o lucrare care are o calitate variabilă.

·          Impulsivitate - o dificultate a vorbirii interioare, terminând propoziţiile altora şi/ sau întrerupând

·          Memorie pe termen scurt – abilitate precară de a lua notiţe, înţelegere cu întârziere şi anticipare ceea ce duce la inabilitatea de a învăţa din greşeli sau din experienţele anterioare.

·          Adaptare independentă

·          Oscilaţii ale dispoziţiei – mergând de la un comportament fără astâmpăr şi zvăpăiat până la căderea pe gânduri (afectând lucrul la curs şi repetarea pentru examene).

·          Slabă organizare şi management al timpului.

·          Asumarea riscului

·          Rezolvarea problemelor

·          Relaţii interpersonale şi emoţionale – elevii pot părea sociabili dar prieteniile pot fi superficiale

·          Probleme asociate cu medicaţia – acestea pot afecta somnul.