Tulburarile de personalitate

        Tulburarile de personalitate nu se incadreaza in tiparul clasic de boala. Nu au un debut limitat in timp, o perioada de stare si apoi o vindecare in urma unui tratament. Nefiind boli au fost denumite dezvoltari  dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei in cauza. 

        Acest fel de tulburari   reprezinta o serie de comportamente distinctive si anormale adoptate dupa anumite modele si care asigura anumite raspunsuri emotionale. Aceste tulburari sunt caracterizate de modul in care o persoana reactioneaza in fata unui eveniment sau actiunii unui om, care pot afecta capacitatea de comportament. Diversitatea personalitatii este un alt factor care ofera unicitate oamenilor! 

   Majoritatea doctorilor fara specializare psihiatrica sunt in cunostinta de cauza asupra diagnosticului de tulburare de personalitate, dar numai rareori il pun cu toata convingerea. In trecut, un atare diagnostic era legat de ideea, acceptata tacit, ca nu se poate face mare lucru, dar in prezent sunt din ce in ce mai multe dovezi ce atesta ca tratamentul poate fi eficace. Studiile epidemiologice arata ca 4-12% din populatia adulta are un diagnostic oficial de tulburare de personalitate, dar daca se iau in considerare si gradele ei mai usoare, procentul este mult mai mare. Oamenii poarta eticheta tulburarii de personalitate, iar acest lucru le poate influenta ingrijirea atunci cand vin in contact cu furnizorii de servicii, inclusiv cu cei din sanatatea mentala. Medicii generalisti si cei de familie poarta si ei responsabilitatea clinica pentru acesti pacienti, iar acest lucru poate reprezenta o provocare pe termen lung. Articolul de fata isi propune sa treaca in revista dovezile actuale pentru diagnosticul si tratamentul tulburarii de personalitate.
 Cele doua sisteme majore de diagnostic in psihiatrie au adoptat perspective foarte diferite in modul de revizuire a clasificarii pentru tulburarea de personalitate. A existat o critica crescanda a abordarii pur categoriale, care necesita o decizie privind intrunirea de catre o persoana a criteriilor pentru tulburarea de personalitate paranoida, borderline sau antisociala. Exista o considerabila suprapunere intre categorii, care nu iau in considerare larga variabilitate a afectarii intalnita in practica zilnica si reintaresc stigmatizarea asociata cu diagnosticul. S-a dezbatut daca ar aduce o imbunatatire o abordare dimensionala, care utilizeaza scoruri pentru trasaturile de personalitate, ori aplicarea unei simple determinari a severitatii tulburarii. Recent publicata editie a cincea a DSM (DSM-5) a mentinut neschimbate clasificarile anterioare categoriale,12 desi intr-o versiune anterioara a fost inclusa si o alternativa mai complexa, care a fost respinsa inainte de publicare. A unsprezecea editie a ICD (ICD-11) este inca in pregatire,13 dar publicatiile recente propun o abordare dimensionala ce utilizeaza cinci niveluri de severitate. O critica adusa acestei abordari a fost ca lipseste diagnosticul de tulburare de personalitate borderline, care avea o importanta utilitate clinica. Diagnosticul este, intr-o oarecare masura, un termen impropriu deoarece categoria primara la care conditia borderline se presupunea ca apartine era schizofrenia, iar acum nu mai este cazul. Cu toate acestea, este inca posibila descrierea tulburarii de personalitate borderline utilizand o combinatie de trasaturi (figura). Raman controverse legate de diagnosticarea tulburarii de personalitate in adolescenta, nu numai datorira naturii peiorative actuale a diagnosticului. In cazurile cu suspiciune de diagnostic este recomandata trimiterea la specialist. 

In prezent lipsesc dovezi clare pentru eficacitatea interventiilor psihologice specifice in tulburarea de personalitate antisociala.26 Ghidurile NICE sugereaza, insa, utilizarea interventiilor de grup cognitive si comportamentale axate pe reducerea comportamentului ofensator si a altor comportamente antisociale.15 Este necesara o atentie deosebita in evaluarea nivelului de risc si in ajustarea corespunzatoare a duratei programelor. Participantii vor avea nevoie sa fie sprijiniti si incurajati sa participe si sa termine programele. Persoanele periculoase si cu tulburare de personalitate severa vor ajunge adesea in fata sistemului judiciar si vor necesita servicii de psihiatrie judiciara. Tratamentele (inclusiv managementul furiei si programele de reducere a violentei) vor fi asemanatoare celor de mai sus, dar vor dura mai mult. Personalul implicat in asemenea programe va necesita suport si supervizare indeaproape.